A fost odată ca niciodată, într-un oraș îndepărtat, o fetiță pe care o chema Emilia.

Pentru că nu avea părinți, ea trebuia să-și poarte singură de grijă. Dormea sub cerul liber, muncea cu ziua în casele oamenilor și își făcea singură de mâncare. 

După o zi întreagă de bătut covoare și șters praful, fetița a primit atât de puțini bani încât și-a permis să-și cumpere doar o înghețată și câteva bomboane. Căutând un loc ferit de ploaie în care să înnopteze, fetița a găsit un pui de zgripțor. Amândoi fiind orfani s-au împrietenit imediat și au decis să-și poarte unul altuia de grijă.